Criza socio-economică şi nostalgia ceauşistă

Din motive politice, presa nu a insistat foarte mult pe portretele lui Ceauşescu purtate de manifestanţi în Piaţa Victoriei.  In articolul din Communist and Postcommunist Studies am arătat clar care este mecanismul prin care românii afectaţi de criza socio-economică ajung să aibă atitudini pozitive faţă de perioada comunistă.  De curând am terminat de adunat datele la încă două studii, care merg mai departe în încercarea de a elucida psihologia nostalgiei faţă de o perioadă atât de grea din punct de vedere socio-economic.

Dacă în articolul mai sus menţionat am mers dinspre deprivări economice spre atitudinile politice, acum am inversat direcţia, pornind de la o ipoteză simplă: memoria oamenilor e selectivă, concentrându-se asupra aspectelor pozitive şi ignorându-le pe cele negative. Cu alte cuvinte, nostalgia faţă de Ceauşescu este posibilă tocmai pentru că oamenii îl asociază unor concepte şi atitudini pozitive, nu negative. 

Pentru a demonstra această ipoteză m-am folosit de două metode implicite de măsurare a conceptelor asociate lui Ceauşescu: completarea cuvintelor fragmentare şi decizia lexicală. Logica din spatele acestor metode e simplă. Dacă amorsezi pe cineva cu conceptul “ţigan” şi apoi îi ceri să completeze fragmentul HO_ te-ai aştepta ca persoana să se gândească mai frecvent la cuvântul HOŢ decât la cuvântul HOL, deoarece primul cuvânt este asociat stereotipic categoriei ţigan. În cazul sarcinii de decizie lexicală trebuie să răspunzi cât mai repede la un cuvânt prezentat pe ecran şi se porneşte de la premisa că timpul de reacţie este mai scurt pentru conceptele asociate amorsei decât pentru alte concepte. În cazul lui Ceauşescu, am ales patru categorii ţintă: comunism, parentalism, istorie şi criză.  În concordanţă cu aşteptările mele, în ambele cazuri criza socio-economică nu a fost activată de amorsarea cu imaginea lui Ceauşescu. În schimb, amorsarea a activat semnificativ cuvintele legate de comunism şi parentalism.  Pe scurt, oamenii uită aspectele negative, le transmit copiilor varianta lor asupra acelor ani şi drept urmare Ceauşescu poate fi privit acum ca un fel de erou.

Din punct de vedere faptic, nu avem de ce să admirăm acele vremuri. În 1989 PIB-ul României era de 54 de miliarde de dolari pe când acum este de trei ori mai mare.  Atunci oamenii trăiau cu nişte raţii ridicole (dacă nu mă înşeală memoria, era vorba despre 1 kg de făină, 1 kg de zahăr, vreun pachet de unt, 1/2 l de ulei etc) pe când acum bugetarii care se plâng că mor de foame au un salariu mediu de 1500 de RON şi mulţi primesc, în plus, tichete de masă şi tichete cadou. Atunci trăiai cu frica în sân că dacă spui vreun banc despre regim te saltă Securitatea, acum poţi să înjuri pe cine vrei că nu păţeşti nimic. Atunci primeai apartament moca dar ţi se luau constant lumina şi apa caldă iar la TV vedeai doar propagandă comunistă. Cei care reuşeau să cumpere o Dacia stăteau la cozi imense pentru benzină şi mai era şi sistemul acela imbecil prin care în anumite zile puteau circula doar maşinile cu anumite numere.

Mai sunt şi alte lucruri care ne scapă. Mulţi spun că Ceauşescu a construit şi făcut nu ştiu câte, pe când politicienii din ziua de azi fură şi nu fac nimic pentru ţară. De fapt, în esenţă, Ceauşescu a procedat la fel ca politicienii noştri: a împrumutat bani de la FMI şi i-a risipit, iar când nu a mai putut plăti ratele a decis să sacrifice populaţia prin minimizarea importurilor şi maximizarea exporturilor. Diferenţa e că politicienii din ziua de azi risipesc banii prin corupţie şi incompetenţă  pe când Ceauşescu i-a risipit doar prin incompetenţă. Da, în vremea lui Ceauşescu s-a construit, dar atât de bine încât mai trebuie să investim miliarde pentru a reconstrui drumurile comuniste de doi bani sau pentru a face cu adevărat locuibile blocurile comuniste de doi bani. Mai important, Ceauşescu a investit masiv în industria grea, după model sovietic, într-o perioadă când nimeni altcineva nu mai făcea aşa ceva deoarece economia se schimbase fundamental. Pentru tâmpenia asta imensă plătim şi acum.