Dinamica numărului de studenți din România

După ce în posturile anterioare am prezentat dinamica instituțiilor de învățământ superior, respectiv a facultăților, acum mă ocup de studenții înscriși la nivel de licență.  Spre deoasebire de graficele anterioare, unde am prezentat situația la nivel de județ, acum am grupat județele în trei categorii: județele cu universități mari (Cluj, Iași, Timiș, plus municipiul București), județele cu centre universitare medii, cu tradiție recunoscută (ex.: Brașov, Constanța, Dolj, etc) și județele fără tradiție universitară.  Am făcut acest lucru pentru a verifica dacă datele susțin sau nu retorica cu privire la universitățile de provincie care ar  fi apărut ca ciupercile după ploaie și ar fi cauzat numeroase nenorociri sistemului universitar românesc.

studenti.licenta

Graficul arată destul de clar că universitățile mici, din centre universitare fără tradiție, au un număr redus de studenți în comparație cu universitățile din centrele universitare medii și mari. Totuși, ponderea studenților din centrele universitare fără tradiție s-au dublat între 1992 și 2016: în 1992 aceștia reprezentau 4,19% din totalul studenților,pe când în 2016 au ajuns să reprezinte 10,27%.  Acest lucru se datorează unei dinamici diferite în cele trei categorii: numărului studenților din centrele universitare fără tradiție a avut un vârf de creștere de 848,89%, față de un vârf de 346,38% pentru studenții din centrele medii și un vârf de 235,53% pentru studenții din centrele mari.  Bineînțeles, asta înseamnă că și scăderea de după momentul de vârf din 2007-2008 a fost mult mai accentuată în cazul centrelor fără tradiție. Însă chiar și așa, în 2016, acestea au rămas cu o creștere netă de 321,34% față de 1992, pe când această creștere a fost de 104,84% pentru centrele medii și de 47,06% pentru centrele mari.

Deci povestea universităților din centrele universitare fără tradiție seamănă cu creșterea economică a României în UE: avem noi cea mai mare creștere, dar date fiind diferențele de mărime a economiilor naționale, aceste creșteri înseamnă prea puțin în cifre absolute la nivel comunitar.  Universitățile din centrele universitare fără tradiție n-au contat, nu contează și s-au dovedit cele mai vulnerabile în fața provocărilor socio-demografice.  Însă ele reprezintă un bun țap ispășitor care să distragă atenția de la practicile mult mai dăunătoare promovate de universitățile mari.

Anunțuri