Răspunsul la această întrebare diferă foarte mult între cetăţenii din SUA şi cei din România. În timp ce în SUA majoritatea oamenilor consideră că tu singur eşti responsabil de bunăstarea ta materială, în România majoritatea consideră că responsabilitatea principală e a statului. Când spun majoritatea românilor trebuie să înţelegeţi că e vorba de vasta majoritate. De exemplu, barometrele de opinie publică arată că în jur de 90% dintre români cred că statul ar trebui să ofere slujbe cetăţenilor şi să-şi asume o responsabilitate mai mare în privinţa bunăstării lor.
Întrebarea cheie este cum se comportă un american care îşi pierde slujba, şi cum se comportă un român? Se vor traduce aceste diferenţe atitudinale în diferenţele de comportament corespunzătoare? În articolul publicat în CPCS am abordat această problemă într-un mod tehnic şi puţin accesibil. Mai jos, ofer două linkuri în care diferenţa poate fi observată simplu şi intuitiv.
1. În SUA dacă ai 55 de ani sau peste şi îţi pierzi slujba nu pierzi vremea cu lamentări. Te apuci şi deschizi o afacere. Un articol din NYT arată că sunt peste 5 milioane de americani în această situaţia, numărul lor crescând cu 52% între 2000 şi 2007.
2. În România, dacă eşti în aceeaşi situaţie, strângi o sumă consistentă şi o oferi medicilor ca să te declare invalid şi să poţi beneficia de o pensie de pomanagiu. Astfel, în timp ce americanii aduc bani la buget chiar şi la 64 de ani, ai noşti dau o gaură de 600 de milioane de euro anual la un buget şi aşa ca vai de el.
Vasile Cernat's Blog 